Luni

Controlul poluarii

O ultimă şansă pentru a salva omenirea

Cu cei 90 de ani sărbătoriţi în iulie, o excursie în cosmos programată spre sfârşitul anului şi o nouă carte ce va ieşi luna viitoare, 2009 se anunţă un an emoţionant pentru James Lovelock. Părintele Teoriei Gaia, care descrie Pământul ca pe o planeta ce se autoreglează, are o imagine clară asupra viitorului umanităţii. El spune că avem o ultimă şansă pentru a ne salva - şi nu are nicio legătură cu puterea nucleară.

Activitatea dvs. asupra clorofluorocarbonilor a dus în final la interzicerea folosirii lor, lucru care a salvat stratul de ozon de la distrugere. Avem noi timp sa facem acelaşi lucru cu emisiile de carbon pentru a ne salva de la schimbările climatice?

Nicio şansă. Cele mai multe lucruri „verzi” aduc a escrocherie. Comerţul cu carbon, împreună cu marile sale filiale guvernamentale, este exact ceea ce industriile si departamentele financiare au dorit. Nu vor face nimic în legătură cu schimbările climatice, în schimb vor face mulţi bani pentru o mulţime de persoane şi amână momentul calcului final. Nu sunt împotriva energiei regenerabile, dar să strici toate zonele rurale din Marea Britanie instalând turbine eoliene mă scoate din minţi. Este absolut inutil, şi este nevoie de 2500 de km patrati pentru a produce un gigawatt – asta înseamnă o bucată foarte mare de teren rural.

Dar ce spuneţi de izolarea dioxidului de carbon?

Acesta este o pierdere de vreme. Este o idee nebunească – şi periculoasă. Va fi nevoie de aşa de mult timp şi de aşa multă energie încât nu va putea fi realizată.

Încă susţineţi energia nucleară ca o solutie la schimbările climatice?

Este o modalitate pentru Marea Britanie să rezolve subiectul energiei, dar nu este o soluţie globală pentru rezolvarea problemelor datorită schimbărilor climatice. Este prea târziu în luarea de măsuri pentru a reduce emisiile gazoase.

Prin urmare suntem pierduţi?

Este o singură cale prin care ne putem salva şi aceea prin îngroparea masivă a cărbunelui. Ar însemna ca fermierii să transforme toate deşeurile provenite din agricultură – care conţin carbon şi pe care plantele încearcă să-l izoleze – în cărbune ne-biodegradabil şi să-l îngroape în sol. Apoi se poate începe scoaterea unor cantitaţi masive de carbon din sistem şi reducerea dioxidului de carbon destul de rapid.

Ar face o diferenţă semnificativă?

Da. Biosfera scoate din atmosferă 550 de gigatone de carbon în fiecare an; noi producem doar 30 de gigatone. 99 % din carbonul fixat de plante este eliberat înapoi în atmosferă în decursul unui an de către descompunători cum sunt bacteriile, nematodele şi viermii. Ceea ce putem noi face este să-i înşelăm pe aceşti descompunători făcându-i pe fermieri să-şi ardă deşeurile coprofage la un nivel scăzut de oxigen pentru a-l transforma în cărbune, pe care fermierii să-l împrăştie pe teren. O mica cantitate de dioxid de carbon este eliberată dar majoritatea se transformă în carbon. Se obţin astfel câteva procente de bio-combustibil ca produs adiacent rezultat din procesul de combustie, pe care fermierul îl poate vinde. Aceast plan nu necesită nici o finanţare, fermierul ar face profit. Acesta este singurul lucru pe care-l putem face pentru a face diferenţa, dar pun pariu că nu o vor face.

Credeţi că vom supravieţui?

Sunt un pesimist optimist. Consider că este greşit sa presupunem că vom supravieţui la o încălzire cu 2 grade celsius: sunt deja prea mulţi oameni pe Pământ. Motivul este că nu vom găsi destulă hrană, decât dacă o vom sintetiza. Din cauza aceasta, pierderea oamenilor de-a lungul acestui secol va fi extraordinară, până la 90 %. Numărul oamenilor rămaşi pe Pământ la sfârşitul acestui secol va fi un miliard sau mai puţin. S-a întâmplat înainte: între epocile de gheaţă, când au rămas doar 2000 de oameni. Se întâmplă din nou. Nu cred că oamenii recţionează destul de repede sau că sunt destul de inteligenţi încât gestioneze ceea ce o să vină. Protocolul de la Kyoto a fost acum 11 ani. Concret nu s-a întâmplat nimic în afară de dialoguri nesfârşite şi de proteste.

Este o viziune sumbră.

Nu neapărat. Nu cred că 9 miliarde de persoane sunt mai bune decât 1 miliard. Eu văd oamenii mai degrabă ca pe primii fotosintetizatori, care atunci când au apărut pe planetă au cauzat enorm de mult rău prin eliberarea oxigenului – un gaz urât şi otrăvitor. A trecut multă vreme, dar în final s-a arătat a fi extrem de benefic. Văd oamenii în aceeaşi lumină. Pentru prima dată în cei 3,5 miliarde de ani de existenţă, planeta are o inteligenţă, specii comunicante care pot avea în vedere întregul sistem şi chiar pot face ceva pentru el. Ele nu sunt destul de inteligente, trebuie să evolueze încă, dar pot deveni contributori pozitivi la bunăstarea planetei.

Cât de multă biodiversitate va rămâne după această apocalipsă climatică?

Avem exemplul Paleocen/Eocen, cea mai semnificativă schimbare climatică, petrecută cu 55 de milioane de ani în urmă. Atunci o cantitate egală de dioxid de carbon cu cea pe care noi o evacuăm a fost eliberată în atmosfera, iar temperatura a urcat cu 5 grade celsius pentru 20000 de ani. Pământul a devenit un uriaş deşert. Zonele polare au devenit tropicale iar majoritatea vieţuitoarelor de pe planetă au avut timp să se mute spre nord şi să supravieţuiască. Când planeta s-a răcit ei s-au mutat înapoi. Astfel că nu trebuie sa fie o extincţie masivă. Se întâmplă deja; dacă locuieşti într-o zonă rurală ca şi mine, poţi vedea schimbările, chiar şi în Marea Britanie.

Dacă aţi fi tânăr, v-ar fi frică?

Nu, am mai trecut prin acest fel de situaţie emoţională. Imi aminteşte de vremea când aveam 19 ani şi izbucnise cel de-al doilea Război Mondial. Am fost foarte speriaţi dar aproape toată lumea era cu atât mai mult fericită. Eram mult mai bine pregătiţi să ne confruntăm cu astfel de situaţii decât cu lungi perioade de pace. Nu este totul atât de rău când evenimentele se precipită. Voi avea 90 de ani în iulie, sunt mult mai aproape de moarte decât tine. Dar nu sunt îngrijorat. Aştept să implinesc 100 de ani.

Aşteptaţi călatoria dvs. în spaţiu programată anul acesta?

Foarte nerăbdător. Am camera video pregătită.

Trebuie sa faceţi vreun antrenament special?

Trebuie sa intru în centrifugă pentru a vedea dacă rezist forţelor de gravitaţie. Nu anticipez probleme pentru că mi-am petrecut o bună parte din viaţa ştiinţifică pe vase, în oceanele zbuciumate şi nu am avut niciodată rău de mare astfel că nu cred să am rău de spaţiu. Mi-au făcut un test scump pentru inimă, thorium-201 iar apoi m-au pus la o bicicletă. Inima mea pompa asemenea cu a unui tânăr de 20 de ani, au spus ei.

Pariez că soţia dvs. are emoţii.

Nu, ea mă înveseleşte. Şi nu pentru că am o poliţă de asigurare foarte mare, pentru că nu am.

Profil

James Lovelock este un chimist britanic, inventator şi ecologist. Este foarte cunoscut datorită formulării în ani ’70 a unei ipoteze foarte controversate, Gaia, care spune că organizmele interacţionează şi reglează suprafaţă Pământului şi a atmosferei. La sfârşitul acestui an, el va călători în spaţiu ca invitat al lui Richard Branson la bordul navetei spaţiale Virgin II. Cea mai recentă carte a sa, Vanishing Face of Gaia, va fi publicată în februarie de către Basic Books.

Sursa: NewScientist

industrie, James Lovelock, poluare, schimbari climatice, teoria Gaia